Bunătatea Ta

1. Bunătate sfântă a lui Dumnezeu,
M-ai purtat şi astăzi, m-ai condus mereu.
Să n-alerg la vasul oamenilor gol,
Ci s-aştept în pace, îngerescul sol.

R1. /: Corbii stoluri stoluri, mi-au adus de sus,
Hrană-mbelşugată după cum le-ai spus,
N-a uitat nici unul de acel flămând,
La poruncă Doamne, au sosit pe rând :/

2. În pustiu când apa a secat şi ea,
Mi-ai trimis în grabă bunătatea Ta,
E în cioc de păsări darul preţios,
Roua-nviorării pentr-un păcătos.

R2. /: Copleşit de-atâta bunătate azi,
Îţi închin Isuse lacrimi pe obraz,
Lacrimi de iubire, ce le-aştern smerit,
La piciorul crucii, unde-ai suferit :/

[T]
De aceea Doamne, fă-mă tu un corb,
Ca să duc lumina fiecărui orb,
Şi la apa vieţii, să-i conduc mereu
Către bunătatea Ta de Dumnezeu.