Pe vremuri, sta Iosua in criza de timp

1. Pe vremuri, sta Iosua in criza de timp -
Erau multi dusmani de înfrânt,
Sta soarele-a-apune într-un scurt răstimp
Si noaptea venea pe pamant.
Atunci, ridica Iosua mana spre cer
Cu glas ca de tunet strigand:
„Opriti-va, astre, mai dati-mi ragaz
Sa-i vad pe dusmani la pamant!"

R. /: Opreste-te, soare, deasupra pamantului!
Opreste-te, luna, si tu!
Lungeasca-se ziua aceasta a harului
Si nimeni sa nu zica: 'Nu!' :/

2. Istoria aceasta de mult retraim,
E soarele-aproap-asfintit...
Dusamul e inca-n picioare - o stim -
Desi are capul zdrobit.
Din ghearele-i crude, pe cei disperati,
Cautam a ii smulgem acum.
Opreste, Parinte ceresc, Te rugam -
Opreste dar soarele-n drum!

3. De este vreun Iosua in veac douazeci,
Sa-nalte dar glasul spre cer,
Căscate grotesc sunt mormintele reci
Și jertfa umană o cer
Nu vrem atipire la pleoape sa dam,
Acum lupta este in toi.
Din noaptea de veci, suflete noi salvam,
Caci Domnul vietii-i cu noi.