Ca femeia din Sihar la fântâna

Ca femeia din Sihar la fântâna,
Venit-am apa ca sa scot,
Dar vocea lui Isus rasuna
Din apa vietii ca sa-ti dau Eu pot.

Da-mi, Isuse, apa vie,
Stâmpara-mi Tu sufletul arzând.
Cred o, Doamne, ca Tu esti profetul,
Ce-ai adus iubirea pe pamânt.

Unde-i Doamne
Locul sfânt de-nchinare,
În vai umbrite sau la munti?
O, nu! Ci-n suflete smerite
Si în jertfa unei plecate frunti.

Prieten drag ce cauti mereu fericirea
Izvorul ei e-n Domnul sfânt.
Isus, divinul nostru Mire,
Ce din înalt veni jos pe pamânt