La Crăciun ninge cu stele
Și cu vise de argint,
Se aude peste grele
Îngeri semănând un cânt.
Naștere în înghețare,
Început frumos de zori
Și o zare, și o zare
Pentru anii călători.
Zboară vremurile sfinte
Între fire și-ntre cer
Fără vorbe și cuvinte
Doar cu notele de ler.
Dându-ne-n viață speranța
Și-aspirații pline-n dor
Să ajungem dimineața
Îndreptată-n mărțișor.
Anotimpul înfloririi
Vine-n traiul pământesc
Mii și mii de ochi de mire
De pe brațe auresc.
Parcă frumuseți astrale
În privire ai cuprins:
Tot florarul în petale
Este înflorit și nins.
Viscoliri de curcubeie
Își împrăștie culori
Cum presoară fulgii teii
Pe-unda vocilor de flori.
În furtunile de Soare
Tot mai proaspăt și mai viu
Plaiul e-nstelat în floare
Între verde și-azuriu.
O ninsoare de aramă
Clătinându-se ușor
Pe un prag abrupt de vamă
Stăruie zângănitor.
Sufletul tot burnițează
Necredințele cărunt
Că e noapte, că-i amiază
Mocoșindu-se mărunt.
Și tristețea se așterne
Cu mâhnirile pe jos
Depărtările eterne
Parcă n-au nici un folos.
Ninge aur și rugină,
Ninge bronz și fierul larg
Mai puțină e lumină,
Iar nădejdile se sparg.
Când toți spun:„Este sfârșitul
Unui legământ străbun!”
Se pornește iar argintul
Fulguirii din Crăciun.
Victor Bragagiu
Și cu vise de argint,
Se aude peste grele
Îngeri semănând un cânt.
Naștere în înghețare,
Început frumos de zori
Și o zare, și o zare
Pentru anii călători.
Zboară vremurile sfinte
Între fire și-ntre cer
Fără vorbe și cuvinte
Doar cu notele de ler.
Dându-ne-n viață speranța
Și-aspirații pline-n dor
Să ajungem dimineața
Îndreptată-n mărțișor.
Anotimpul înfloririi
Vine-n traiul pământesc
Mii și mii de ochi de mire
De pe brațe auresc.
Parcă frumuseți astrale
În privire ai cuprins:
Tot florarul în petale
Este înflorit și nins.
Viscoliri de curcubeie
Își împrăștie culori
Cum presoară fulgii teii
Pe-unda vocilor de flori.
În furtunile de Soare
Tot mai proaspăt și mai viu
Plaiul e-nstelat în floare
Între verde și-azuriu.
O ninsoare de aramă
Clătinându-se ușor
Pe un prag abrupt de vamă
Stăruie zângănitor.
Sufletul tot burnițează
Necredințele cărunt
Că e noapte, că-i amiază
Mocoșindu-se mărunt.
Și tristețea se așterne
Cu mâhnirile pe jos
Depărtările eterne
Parcă n-au nici un folos.
Ninge aur și rugină,
Ninge bronz și fierul larg
Mai puțină e lumină,
Iar nădejdile se sparg.
Când toți spun:„Este sfârșitul
Unui legământ străbun!”
Se pornește iar argintul
Fulguirii din Crăciun.
Victor Bragagiu
Versetul Zilei
1 Corinteni 4:3
Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine.
Powered by Biblia Online