Cum aş putea să nu mă-ncânt
De-amurguri violete,
Când Luna vine pe pământ
Să-şi pună flori în plete.

Când stelele pe cer apar
Ecouri de speranţă,
Iar forfotirea-i înzadar
Şi fără importanţă.

Lacul de parcă e neviu
Dar plin de cer pe sine,
Manipulând liliachiu
Cuvinte de lumine.

În depărtări ruguri aprind
Ori zmeii ori păstorii;
Molatec de tăceri se prind
Să s-odihnească norii.

Pământul cască greu a pat,
Copaci de-ncremeniră;
Pe undeva, într-un lătrat,
Dulăi se osândiră.

Iar noaptea dorului de vis
S-apleacă peste basme,
Înfiripând eroi cu zis
Din palide fantasme.

Atât de-aproape eşti de cer,
Că poţi să sufli-n stele,
Când rugăciunile îţi sper
Eliberări de rele.

Cuvântul e aşa de mult
De-n inimă pătrunde,
Când rugăciunea mi-o ascult
Şi ea tot mă aude.

Versetul Zilei

Daniel 6:10

Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca, a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de sus erau deschise inspre Ierusalim, si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe DUMNEZEUL lui, cum facea si mai inainte.

Powered by Biblia Online