S-au aşezat meşterii la masă, punându-şi cuşmele ca şezătoare;
Pâinea rupeau cu palmele lor bătătorite, dar bine spălate,
Vinul şi-l turnară concentraţi din ulcior în căni şi pahare,
Rupând din mielul prăjit bucăţele şi bucate.

Mestecau, privind fără privire undeva în mijlocul mesei,
Adică mai bine zis a feţei de masă aşternută pe iarbă;
Fiecare gândea negândind la ceva ce nimeni nu înţelege,
Fiecare doar mesteca pâinea şi carnea cumpătat şi fără de grabă.

Alături de dânşii se avântau în ceruri ziduri înalte de piatră –
Rezultatul trudei lor de dimineaţă în seară şi iarăşi de dimineaţă,
Stăteau doar pereţii casei, care n-avea nici acoperişul, nici vatră.
Şi care încă nu primise în sine ca să trăiască măcar o viaţă.

Zidarii mâncau liniştiţi, neghiftuindu-se, dar nici flămânzi să nu rămână;
Cu podul palmei alungând uneori muştele ce li se lipeau de frunte,
Aşa îşi luau ei prânzul de şase ori pe săptămână,
Şi tot aşa fără paradă, nelăcomoşi şi pe tăcute.

După ce terminară au mai şezut minute privind undeva ca pe-o cale,
Fiecare mulţumind în sinea lui pentru mâncarea gustoasă,
Apoi se ridicară încet, dezmorţindu-se-n spate şi şale,
Doar unul spuse:
”Mulţumim lui Dumnezeu că-a fost cu noi la această masă!”

Versetul Zilei

Evrei 5:7

El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui.

Powered by Biblia Online